Cu palmele deschise, apuca-ma de subsuori si coboara-ma de pe piedestal. Nu sunt din nor laptos iesita sau din spuma marii; sunt pamant lasat sub soare, uscat si infierbantat dupa rod sanatos.
Sufleca-ti manecile pielii roase de vreme, scufunda-ti cupa nemuririi in adancul trupului efemer si scutura-ti semintele increderii peste mine, iar din bulgarii fecunzi, sfaramati in campul meu, creste-ti hrana pentru suflet.

Nu avea mila sa zdrobesti sub picioare crustele uscaciunii. Pamantul chinuit de cutremurele vietii nu jeleste durerea scoartei, ci o biciuie cu dansul bucuriei.
Fii oaza, nisipului si pisc alpin, adancurilor marii!