Iti simt pasii coborand in mine ca-ntr-o mina stearpa. In fundul pamantului mi-am ascuns sufletul si tot l-ai descoperit, invaluit in prapuri; drac incoronat.
Troca-boca pe cararea de granit, pasii tai ascund sub talpi bataile inimii mele. De-as putea, ti-as saruta calcaiul de Ahile cu ochii, dar ochii doar stau ca lipiti cu ceara.
Te regasesc in fiecare zi, esti parte din mine ca o tumoare ce se dezvolta invaziv. Parcurgem acelasi drum, dar in directii diferite, iar punctul de intalnire e o ciocnire intre Pol si Ecuator.
Se spune despre corpuri ca fac transfer de caldura pana cand temperatura lor se stabilizeaza si devine aceeasi; din doua, ramane una.
Urmand un principiu similar, cate miliarde de milioane de ani ar fi oare necesare pentru ca doua suflete sa se contopeasca atat de perfect, din nou si din nou, pana sa devina unul?
Si crezi ca, daca te-as iubi, n-as mai putea sa te urasc?
Radem cand simtim nevoia sa urlam a plans. Ne-mbratisam la plecare, iar in secundele cand firele textile se unesc in stransoare, gandurile ne poarta la cate zece pasi in viitor, departe de fiinta din prezent.
"Te iubesc" nu mai reprezinta o expresie, o manifestare a simtirilor, ci doua cuvinte independente, care sa tina de cald iarna si care ne inabusa pe timp de vara.
Nimic mai fals decat relatiile dintre oameni!